1:01:02
De fapt, ele nu ºi-au mai vorbit una
alteia de atunci, din timpul rãzboiului.
1:01:05
Asta-i regretabil.
1:01:06
Eu însumi o vãd pe fata mea
numai o datã sau de douã ori pe an.
1:01:10
ªi atunci foarte scurt.
Locuieºte la o fermã pe lângã Munchen.
1:01:14
Ne-am întâlnit la garã, cu copilul ei.
1:01:17
Este singura modalitate prin
care pot sã-mi vãd nepotul.
1:01:20
Fiica dumneavoastrã este cãsãtoritã?
Da.
1:01:22
Cu un fermier, pe nume Luckner.
1:01:25
Ea nu a mai fost la fel
dupã rãzboi,...o fatã sãracã.
1:01:28
Ceva i s-a întâmplat,
dar nu ºtiu ce.
1:01:30
Este greu sã-þi ajuþi copii, nu-i aºa?
1:01:33
Mai ales odatã ce soþia....
1:01:36
Ei bine, a fost imposibil dupã Paris.
1:01:39
În orice caz, asta-i tot ce ºtiu de ea.
Dar de ce doriþi sã o vedeþi?
1:01:43
La Paris, cu mulþi ani în urmã,
ea a cunoscut un tânãr.
1:01:46
V-am spus, nu l-am mai vãzut
pe Hartmann din timpul rãzboiului.
1:01:49
Doamnã Luckner, sunteþi singura
persoanã care ne poate spune.
1:01:52
Nu ºtiu dacã Hartmann este
încã în viaþã, dar dacã este,...
1:01:56
...de dragul lui, de dragul tuturor,
vã implor, ajutaþi-mã.
1:02:01
Îmi pare rãu, nu ºtiu unde este.
1:02:04
Foarte rãu. Mai ales pentru Hartmann.
1:02:07
La revedere, doamnã.
1:02:13
Domnule Morand!
Aºteptaþi un moment.
1:02:41
Este o plãcere sã vã revãd aici, domnule general.
Pe aici, vã rog.