1:13:21
ªtii, cã mama a fost împotrivã.
1:13:26
Ai remarcat, probabil, deja,
cã el nu-i din lumea asta.
1:13:34
Toþi vecinii râdeau de el .
1:13:36
Era aºa de-mpiedicat,
arãta atât de vrednic de milã.
1:13:41
Mama zicea:
"E cãlãuzã,
1:13:45
e condamnat,
un, veºnic, prizonier !
1:13:48
Nu ºtii ce fel de copii
au cãlãuzele ?"
1:13:51
Iar eu... Nu m-am certat,
niciodatã, cu ea.
1:13:57
ªtiam totul de la mine,
cã era condamnat,
1:14:01
cã era un, veºnic, prizonier,
ºi despre copii.
1:14:09
Numai cã, ce-aº putea eu face ?
1:14:11
Eram sigurã cã voi fi
fericitã cu el.
1:14:17
Bineînþeles, ªtiam cã voi
avea ºi multã suferinþã.
1:14:20
Dar, e mai bunã o fericire amarã, decât...
1:14:27
o viaþã cenuºie, stupidã.
1:14:34
Poate, pe astea le-am
gândit, toate, mai târziu.
1:14:47
Dar, atunci, el s-a apropiat de
mine ºi a spus: "Vino cu mine."
1:14:51
M-am dus, ºi n-am
regretat-o niciodatã.