:29:03
Ceva nu era in ordine cu mainile lui.
Nu mai putea sa scrie.
:29:09
Nu mai putea face treaba.
:29:12
Spuneau ca ar trebui sa il scot de la scoala,
Avea 11 ani.
:29:18
Incet, incet, se agrava.
:29:20
Ma chema si cand intram
el statea la biroul lui
:29:24
in transa. O ora, doua ...
Apoi era iar bine.
:29:32
Intr-o zi m-am intors de la lucru
si l-am gasit la el in pat.
:29:37
Tot spunea "Mama, mama?" ...
Bratul lui era asa, se intindea dupa ceva.
:29:45
"Ce doresti, Leonard?"
:29:48
Nu a mai vorbit nici odata.
Era ca si cum ar fi disparut.
:29:52
In acelasi an, mai incolo,
l-am dus la Bainbridge.
:29:58
Era ... noiembrie 14, 1939.
:30:05
Avea 20 de ani.
:30:07
Ce a facut acei 9 ani in aceasta camera?
:30:11
Citea. Iubea cititul.
Citea tot timpul.
:30:16
Chiar?
:30:19
Era tot ce putea face.
:30:43
De ajuns.
:30:51
In ordine, Leonard. Am terminat.
:30:58
Nimic, nimic, nimic si ...
Nimic.