1:42:05
Apoi, depãºind curiozitatea...
1:42:06
...plictiseala, cine ºtie...
1:42:09
...am pãrãsit Lumea Veche...
1:42:10
...ºi-am revenit în America mea.
1:42:15
ªi acolo o minune mecanicã
mi-a permis sã vãd rãsãritul soarelui...
1:42:20
...pentru prima oarã...
1:42:22
...dupã 200 de ani.
1:42:25
ªi ce rãsãrituri!
1:42:27
Vãzute aºa cum ochiul omului
n-ar putea sã le vadã niciodatã.
1:42:30
Argintiu la început...
1:42:33
...apoi, cum treceau anii,
în tonuri purpurii...
1:42:36
...roºii...
1:42:37
...ºi vechiul meu albastru pierdut.
1:42:44
În primãvara lui 1988,
m-am întors în New Orleans.
1:42:48
ªi cum am mirosit aerul,
am ºtiut cã sunt acasã.
1:42:53
Era bogat...
1:42:54
...aproape dulce...
1:42:56
...ca aroma de iasomie
ºi de trandafiri din jurul vechii curþi.
1:43:01
M-am plimbat pe strãzi savurând
parfumul îndelung pierdut.
1:43:11
Apoi pe strada Prytania...
1:43:13
...la micã distanþã de
cimitirul Lafayette...
1:43:16
...am simþit parfumul morþii.
1:43:19
ªi nu venea din cimitir.
1:43:23
Devenea tot mai puternic.
1:43:25
Bãtrâna moarte.
1:43:27
Un parfum prea slab pentru simþurile muritorilor.