:07:08
Aveam atâtea de spus,
ºi pe nimeni sã asculte .
:07:14
ªi apoi s-a produs...
:07:20
A fost cel mai ciudat
ºi mai neaºteptat lucru...
:07:26
Am început sã scriu
o declaraþie de principii.
:07:34
Niºte sugestii
pentru viitorul companiei.
:07:38
O asemenea noapte nu apare mereu.
M-am cam lungit.
:07:45
Ce a început ca o paginã,
s-a transformat în 25 de pagini.
:07:50
Eram din nou fiul tatãlui meu.
:07:55
Reamintindu-mi placerile simple.
:08:00
Felul în care rãsunã stadionul
când cineva joacã bine.
:08:06
Felul în care ar trebui sã-i ajutãm
când sunt bolnavi sau rãniþi.
:08:12
Cu atâþia clienþi, am uitat
ce era mai important.
:08:17
Am scris ºi am scris ...
ºi nici mãcar nu-s scriitor.
:08:23
Mi-am amintit de mentorul meu
Dicky Fox, care spunea:
:08:29
Cheia afacerii o reprezinta
relaþiile dintre persoane.
:08:35
Deodatã mi-am dat seama.
Raspunsul era mai puþini clienþi.
:08:41
Mai puþini bani. Grija pentru ei
ºi grija pentru noi.
:08:48
Sã ne reîncepem vieþile... într-adevãr!
:08:51
Trebuie sã recunosc cã
ce-am scris era "cam la sentiment".
:08:57
Nu-mi pãsa. Eram eu, cel care
mereu am vrut sã fiu.