:41:02
dar David o vedea pe zi ce trece mai palida...
:41:05
si i se adresa cu speranta.
:41:07
S-a rugat pâna când anemonele marii
s-au ofilit si au murit.
:41:12
S-a rugat în timp ce oceanul îngheta...
:41:14
si gheata a acoperit elicopterul anfibie
si pe zâna,
:41:18
tinându-i într-un bloc de gheata unde înca o putea vedea.
:41:22
O fantoma albastra de gheata...
:41:24
întotdeauna acolo,
:41:26
întotdeauna zâmbind,
:41:28
întotdeauna trezindu-l.
:41:31
De fapt nu s-a miscat de acolo,
:41:34
dar acesti ochi întotdeauna au fost deschisi...
:41:37
privind îndelung chiar în întunericul noptii...
:41:42
si în ziua urmatoare...
:41:45
si urmatoarea.
:41:48
Totusi au trecut 2 000 .