:41:02
Ca pânã în final
:41:03
sã rãmânem doar trei dintre noi.
:41:05
De ce?
:41:06
Stãpânii s-au mutat la Londra.
:41:08
Veneau pe aici
din ce în ce mai rar...
:41:12
pânã n-au mai venit deloc.
:41:14
Aºa cã, treptat,
casa a rãmas goalã.
:41:19
Toþi au sfârºit prin a pãrãsi
aceastã insulã blestematã.
:41:23
Familia mea a plecat
în vara lui 1940,
:41:26
chiar înainte de invazie.
:41:30
A fost ultima oarã
când am auzit de ei.
:41:36
Nu-i condamn.
:41:39
Dealtfel, ºi noi am plecat,
deasemenea...
:41:43
Deºi, ºtiþi...
:41:44
Câteodatã, când pãrãseºti un loc...
:41:46
e ca ºi cum ar fi acolo,
cu tine, tot timpul.
:41:51
Totdeauna m-am simþit ca ºi cum
n-aº fi pãrãsit, niciodatã, aceastã casã...
:41:54
De ce aþi plecat?
:41:56
O, din cauza tuberculozei.
:41:59
Tot þinutul a fost evacuat.
:42:04
Atunci a muþit Lydia?
:42:06
Da, aºa cred...
:42:09
deºi memoria îmi cam joacã feste
zilele astea, doamnã.
:42:13
Ce i s-a întâmplat?
:42:20
A fost ceva brusc, într-o zi.
:42:23
Pur ºi simplu...
a-ncetat sã vorbeascã.
:42:27
Dar trebuie sã fi fost un motiv.
:42:30
Oamenii nu-nceteazã sã vorbeascã aºa,
pur ºi simplu.
:42:32
Aceste lucruri
sunt totdeauna rezultatul
:42:33
a tot felul de traume...
:42:36
Ceva trebuie sã se fi întâmplat cu ea.
:42:43
Stãpânii vã tratau bine?
:42:44
O, totdeauna erau
foarte drãguþi cu noi...
:42:46
Ne tratau ca fãcând parte
din familie.
:42:51
ªtiþi, doamnã,
cred c-am sã plec la culcare...
:42:54
altfel, nu voi fi în stare
sã mã trezesc dimineaþã.
:42:57
Mergeþi...
:42:59
Eu mai rãmân aici, o vreme.