:37:20
Critica noastrã a început cum
încep toate criticile:
:37:22
cu îndoialã.
:37:25
Îndoiala a devenit povestirea noastrã.
:37:27
A noastrã a fost cãutarea
pentru o nouã poveste,
a noastrã înºine.
:37:31
ªi vrem sã cuprindem aceastã nouã
istorie mânatã de suspiciune
:37:33
pe care limbajul obiºnuit
nu a putut-o spune.
:37:37
Trecutul nostru a apãrut îngheþat
în depãrtare
:37:40
ºi fiecare gest al nostru
ºi accent
:37:42
a însemnat negarea lumii vechi
ºi atingerea uneia noi.
:37:46
Felul în care am trãit
a creat o nouã situaþie
:37:49
una de exuberanþã ºi prietenie
:37:51
aceea a unei microsocietãþi subversive
:37:53
în inima unei societãþi
care a ignorat-o.
:37:56
Arta nu a fost scopul
ci ocazia ºi metoda
:37:59
de a ne gãsi ritmul specific
:38:01
ºi a îngropat posibilitãþile
timpului nostru.
:38:03
Descoperirea unei modalitãþi noi de
comunicare a fost scopul
:38:07
sau mãcar cãutarea unei astfel
de modalitãþi de comunicare.
:38:10
Aventura de a o gãsi
ºi de a o pierde.
:38:12
Noi nesatisfãcuþii, cei ce nu
acceptã, am continuat cãutarea
:38:15
completând tãcerile cu propriile
noastre dorinþe, temeri ºi fantezii.
:38:18
Mânaþi înainte de faptul cã indiferent
cât de pustie pãrea lumea,
:38:22
indiferent cât de degeneratã ºi
de epuizatã ne pãrea lumea,
:38:26
am ºtiut cã orice era încã posibil.
:38:28
ªi cã, în împrejurãrile potrivite,
:38:30
o lume nouã era la fel de
probabilã ca ºi una veche.
:38:49
Existã douã feluri de suferinzi
în aceastã lume:
:38:52
aceia care suferã din lipsa vieþii
:38:55
ºi cei care suferã dintr-o
supra-abundenþã a vieþii.
:38:58
Eu m-am gãsit dintotdeauna
în cea de a doua categorie.