1:16:00
am decis sa incepem cu
oamenii pe care o sa-i gasim.
1:16:05
am cerut cate putin de peste tot.
1:16:07
Juan de Marcos ne-a ajutat.
1:16:10
studioul s-a umplut repede
1:16:11
Cu oameni de genul
Compay Segundo,Eliades Ochoa,
1:16:15
Ibrahim Ferrer, Amadito Vald‚s,
1:16:18
Pio Leyva, Puntillita si Ruben,
1:16:22
Cachao si Barbarito Torres,
cantaretul la lauta.
1:16:26
el este cel care canta
pe banda pe care o aveam
1:16:29
si care la inceput,
m-a atras aici.
1:16:32
ii cunosteam de pe discuri,
nu stiam daca inca mai traiau.
1:16:37
Ruben Gonzalez
nu mai avea pian de 10 ani.
1:16:41
ne-a spus ca o artrita il impiedica sa cante.
era fals.
1:16:45
este genul de sansa indispensabila.
1:16:50
sa descoperi ca atatia dintre acesti
oameni sunt in viata si in forma,
1:16:54
chiar daca au fost uitati.
1:16:56
fericiti sa cante,
1:16:58
generosi, gata sa imparta talentul si stiinta lor.
1:17:03
a fost o experienta fantastica.
genul de lucru
1:17:08
pentru care m-am pregatit toata viata.
1:17:11
Ceva foarte rar.
1:17:13
i-am zis lui Joachim,asta nu se intampla
decat, poate, o data in viata.
1:17:21
in zborul de intoarcere la
L.A. ma gandeam ce fabulos ar fi
1:17:25
sa reunim toata lumea pentru concert.
1:17:28
discul mergea deja atat de tare
gratie prizei in care erau toti.
1:17:34
asta nu era posibil
1:17:37
decat in careul din Amsterdam,
doua seri in aprilie.
1:17:41
dar visul,
este Carnegie Hall.
1:17:45
cubanezii insista
"cand mergem la Carnegie Hall ?"
1:17:50
nu credeam cu adevarat,
1:17:52
dar multi oameni s-au dat peste cap
1:17:57
si pe 1 iulie, iata-ne !