:17:13
Obiºnuiai sã fii foarte maternã
cu mine.
:17:15
Erai infantil.
Aveai nevoie.
:17:18
Cu excepþia patului.
Atunci erai tare.
:17:22
Eram o fatã dintr-un oraº mic,
iar tu erai la limita tuturor lucrurilor.
:17:26
Deci cum se face cã un tip aflat
la limita lucrurilor ajunge la pãmânt?
:17:29
Cum am ajuns într-o încurcãturã
ca asta?
:17:31
Hei, asta nu-i prima oarã când
dai de bucluc.
:17:35
Am mai avut câteva situaþii
destul de urâte.
:17:38
- Nu... Nu ca asta.
- Ba da, pentru cã-mi aduc aminte.
:17:41
Noi... Acolo....
ªtii tu, nu era totul...
:17:44
Am avut ºi noi...
niºte situaþii...
:17:47
...nu se poate pune
asta la îndoialã.
:17:49
Ca pierderea maºinii noastre
într-un joc cu zaruri?
:17:52
Absolut.
Ãla a fost un dezastru.
:17:54
Þi-am spus eu atunci, sã nu ai
niciodatã încredere într-un bãrbat cu nasul
aranjat.
:17:58
Dar nu m-ai ascultat. ªtii,
a fost umilitor pentru noi.
:18:02
Îþi aminteºti cum stãteam treji
toatã noaptea în Paris ascultând Jazz...
:18:05
...ºi trezindu-te în închisoare?
:18:07
Hei, nici pânã azi n-am înþeles
cum ne-ai bãgat în închisoare.
:18:11
- Cum eu...
- A fost singura datã în viaþa mea.
:18:13
Dupã câte îmi amintesc,
tu ai furat.
:18:15
Pentru cã tu vroiai sã mãnânci
croissanturi cu ciocolatã...
:18:17
...ºi eu îmi lãsasem portofelul
la hotel.
:18:20
ªtii tu. Cereai foarte
multe tot timpul.
:18:22
Nu, a fost felul cum ai vorbit.
:18:24
Niciodatã sã nu foloseºti
familiarul cu un poliþist.
:18:28
E comic pentru cã visul
meu neîmplinit...
:18:32
...este ca tu ºi eu sã trãim
împreunã la Paris.
:18:37
ªtii, eu vroiam....
:18:39
...iar tu erai cel care-ºi
pierdea cumpãtul întotdeauna.
:18:43
E comic totuºi. Parcã ar fi trecut
atât de mult timp.
:18:48
E uimitor cum se schimbã
lucrurile, nu?
:18:51
Da, chiar aºa.
ªi s-au dus zilele alea.
:18:56
Ne vedem mâine.
Impresarul tãu vine dimineaþã...
:18:58
...sã te ducã la baie.